Despre carte: an / Te uiți la o pată albă. Gândurile tale sunt neclare, emoțiile tale sunt suprimate. Te uiți la punctul alb și înțelegi: ești judecat. Verdictul nu poate fi evitat. Judecătorii nu pot fi păcăliți. La urma urmei, ei fac parte din tine, trăiesc în mintea ta și îți evaluează nemilos, imparțial sufletul. Pata alba? Și asta-i tot? Nu. Ochii înregistrează fotonii reflectați, dar creierul asamblează imaginea din ei. La ce te gândești când vezi o pată albă? Cum arată tabloul tău? Înțelegi că verdictul depinde pentru unii, pata pare o ieșire din tunel către lumină și fericire? Vor fi achitați. Pentru unii vă va aminti de zăpadă, jocuri, bucurie. Vor fi eliberați cu onoare. Dar sunt cei care privesc mai adânc. Cine își amintește de blestemul veșnic al înțelepților să creadă nu în ochii lui, ci în cunoștințele sale. Ei știu bine că nu numai zăpada este albă, iar în lume există o flacără atât de strălucitoare încât orașele pârjolite de ea reușesc să lase doar o siluetă ușoară, o pată albă în mijlocul unui deșert mort Întrebați-vă: poate o umbră fi alb? Și dacă, înainte de a răspunde „nu”, te gândești chiar și pentru o clipă - chiar și pentru o fracțiune infinitezimală de clipă - știi: de acum până la moarte ești adult. Acest roman poate fi considerat o încercare de evadare…